Judecătorul este un magistrat care prezidează procedurile judiciare, fie singur, fie ca parte a unui grup de judecători. Puterile, funcțiile, metoda de numire, disciplina și modul de formare a judecătorilor variază considerabil în lume. Judecătorul ar trebui să fie imparțial în administrarea probelor și să își desfășoare activitatea într-o ședință publică. Judecătorul audiază martorii, verifică orice alte probe relevante cauzei, prezentate de către părți, evaluează credibilitatea și argumentele părților implicate în proces, iar apoi pronunță o hotărâre[1] în această privință bazat pe interpretarea pe care o dă el faptelor prezentate, coroborat cu prevederile legale în materie. În unele jurisdicții, competențele judecătorului pot fi partajate cu un juriu compus din persoane din afara sistemului juridic (cetățeni selectați)[2].
În România activitatea judecătorilor este reglementată prin legea 303/2004 și prin legea 317/2004. Judecătorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum și pentru faptele care afectează prestigiul justiției. Abaterile disciplinare, sancțiunile disciplinare și procedura disciplinară sunt reglementate în art. 98-101 din Legea nr. 303/2004 și art. 44-50 din Legea nr. 317/2004[3]
În Scoția, șerifii sunt judecători.[4]
Judecătorul sindic este un judecător cu atribuții speciale în cadrul procedurilor de faliment și insolvență.[5]
Judecătorii sunt desemnați, de obicei, de către sucursalele executive sau legislative; într-un număr de state din SUA, cantoanele Elveției și alte țări, judecătorii sunt aleși de popor. Judecătorii depun jurământul juridic. Există garanții de imunitate și inamovibilitate a judecătorilor. În multe țări, judecătorii sunt numiți pe viață (de obicei, până la o anumită limită de vârstă) pentru a elimina presiunea politică sau psihologică asupra lor de către executiv sau alegători.
În multe țări, judecătorii poartă o mantie (negru sau roșu) ca semn al poziției lor. În Marea Britanie și multe dintre fostele sale colonii, o perucă este de asemenea, un semn al unui judecător. Purtarea de mantale și peruci (care echilibrează individualitatea judecătorilor) este dictată de necesitatea de a sublinia faptul că deciziile judecătorilor nu decurg din prejudecăți personale, preferă sau nu, ci din lege. «Onorarea dumneavoastră» se referă la judecători din multe țări; în țările europene, «domnule președinte».
B.E.J. 